Rusia contra Republicii Moldova

Rusia contra RM

Dezinformare in mass media – de la Propaganda sovietica la Dezinformare ruseasca

(Fragment)

Notă: Ambasadorul Rusiei la Bucuresti pledează pentru edificarea unor punți culturale între ruși și români. Pentru aceasta însă trebuie distruse podurile false ale urii, aroganței și cinismului cu care sunt tratați românii și moldovenii în presa rusă.

 

Cum poate fi definit acel ”ceva”, acel preparat toxic, inoculat de ideologia imperială rusească pe diferite căi în conștiința de masă a altor popoare sortite asimilării sau dispariției totale? Această armă invizibilă este folosită azi pe toate fronturile unui război care nu a luat sfârșit niciodată din clipa în care a fost publicată prima pagină de ziar, prima foaie volantă, de când a sunat în eter prima emisiune radio ori a fost concepută prima emisiune tv. Ea este azi arma cea mai eficientă, la îndemâna oricui, a oricărei instituții media sau de stat – o armă invizibilă care nu necesită depozite pentru stocare, lansarea căreia nu poate fi interceptată de radare în aeroporturi, la granițe de stat ori in eter. Țintele acestei arme sofisticate nu sunt teritoriile geografice, nu sunt mările și oceanele, nu sunt nici chiar viețile oamenilor. Ea aduce cu sine ceva mai grozav ca moartea – popoare întregi capitulate ca la comandă, cu capetele plecate pentru totdeauna sub ascuțișul de lamă al uriașei ghilotine. Ea lasă pe câmpul de luptă prizonierii zombați, robii eterni dezarmați de voință și descreierați, deoarece țintele acestei arme sunt mințile, gândurile și instinctele omenești. Această armă se numește Dezinformare și Manipulare în masă – cea mai nouă și, în același timp, cea mai veche armă inventată vre-o dată de om.

 

Pentru a cunoaște Rusia, un ziarist german a plecat sa trăiască în Siberia. El a stat trei ani printre ruși, le-a învățat limba și chiar a lucrat la o întreprindere pentru tăiat păduri. La întoarcerea în țară, el însă și-a dezamăgit colegii, spunându-le ca încă nu e pregătit suficient ca să scrie despre noua lume pe care a aflat-o. „Eu am cunoscut Rusia, pot să scriu despre politica Moscovei, însă nu pot spune ca îi cunosc suficient de bine pe ruși.”

Rușii mai continuă să rămână îndoctrinați și au frică să accepte orice adevăr care nu le convine și care ar fi în detrimentul politicii imperiale a Moscovei. Iar Moscova face tot posibilul pentru a menține Republica Moldova sub ocupație în așa-zisa zonă de influență rusească. Inclusiv prin intermediul trucurilor propagandistice ieftine, ridicate la nivel de politică de stat. După cum vom vedea, rușii încearcă să readucă în câmpul de bătaie cea mai experimentată și sigură armă – cea a Dezinformării și Manipulării, în războiul interminabil împotriva Moldovei și României.

Presa rusă folosește diferite metode de dezinformare a propriilor cetățeni, tratându-i de cele mai multe ori disprețuitor, ofensator pe intelectualii moldoveni, pe tinerii manifestanți anticomuniști ori anti-imperialiști din Moldova etichetându-i drept elemente naționaliste radicale românești. Această propagandă masivă a Moscovei, promovată în special prin intermediul publicațiilor ”Pravda”, ”Izvestia” și ”Komsomolskaya pravda” este orientată spre subminarea independenței Republicii Moldova, spre învrăjbire și ură între ruși, gagauzi și moldovenii romani din acest stat. Nu în ultima instanță acest efort propagandistic este îndreptat spre subminarea autorității României, țară membră a UE și NATO, tară cu care moldovenii împărtășesc o istorie comună, aceeași limbă, cultură și aceleași tradiții seculare. Rușii nu pot accepta pericolul ca România să devină din ce în ce mai cunoscută și mai atrăgătoare pentru moldoveni – mai atrăgătoare decât Rusia.

Tehnicile de manipulare ale scribilor ruși sunt dintre cele mai diverse, uneori pline de inventivitate. Totuși sunt frecvente și simplele trucuri lingvistice iar figurile de stil fiind reduse de cele mai multe ori la utilizarea insultelor si a cuvintelor de ocară simplă. Articolele ce vizează realitățile actuale din Republica Moldova, exprima ură, dispreț și cinism, lipsă de politețe și de elementară cultură deontologică. Sunt folosite frecvent invectivele.

Astfel, un tip de la emisiunea moscovită ”Odnako” se căina că la Chișinău au rămas copii acelor care nu au reușit să fie uciși de Armata Roșie – (nedobitie rumanskie otprasky).

Dacă privești pe hartă teritoriul dintre Nistru și Prut, rămâi impresionat de contrastul dintre dimensiunile acestuia cu imensitatea teritoriului Federației Ruse. Moldova e atât de mică, iar Rusia e atât de mare! Apare fireasca întrebare – de ce rușii nu-și retrag armata din această țară mică? Nu le ajunge teritoriu? Siberia este practic nepopulată. Are Moldova zăcăminte, gaz, petrol? Nu. Nu are nici ieșire la mare. Atunci care e motivul poftelor imperiale nesățioase ale Kremlinului de a ține sub arme Republica Moldova? În afara pretinsului interes geopolitic al kremlinului, răspunsul la această întrebare trebuie căutat la nivel de mentalitate. Rușii sunt gata de orice – fraudă, fals, intimidare, agresiune militară, teroare pentru a-și menține privilegiile. Ei sunt mereu speriați pentru destinul Marii Rusii, despre dezintegrarea iminentă a căreia se vorbește tot mai mult, inclusiv în Rusia. Rușii rămân a fi o națiune frustrată de un sentiment de inferioritate în raport cu alte popoare europene, sentiment pe care caută să-l diminueze prin cultivarea unui spirit războinic, semănând frică și supușenie pe teritoriile ocupate ori menținute în sfera de interes rusesc. Rușii cred sincer că principala lor mândrie trebuie să fie armele desăvârșite și dominarea unui teritoriu imens pe care trebuie să-l apere în permanență de amenințările americanilor sau, ceva mai proaspăt, de cele ale chinezilor sau… a românilor. Un titlu dintr-un ziar central de la Moscova suna astfel România se pregătește să înghită Moldova și Odessa.

            Dacă acest titlu ar fi sunat doar ”România se pregătește să înghită Moldova”, cititorul rus trecea peste el mai cu indiferență și impactul nu era să fie așa de puternic. Odată ce e ”agățată” și Odessa aici, revolta și ura cititorilor ruși și ucraineni (care trebuie să fie cât mai mulți și cât mai revoltați) este semnificativ amplificată. ”Cum, și Odessa?” ”De ce Odessa?” ”Păi aceștia-s fasciștii români care au luptat cu germanii împotriva noastră…!”

În Moldova am întâlnit totuși ruși cu o judecată sănătoasă, care stimează si sunt gata să respecte dorința firească a moldovenilor de a adera la Uniunea Europeană fie ca unitate statală independentă, fie în componența României. Acești oameni fac parte din categoria rușilor care, cel puțin, pot asculta ceea ce e mai puțin plăcut pentru ei – că sunt și ei simple ființe umane, că nu sunt marcați în mod special nici de natură și nici de Dumnezeu. Dar ei  nu au avut niciodată curajul să se ralieze deschis la mersul logic al istoriei, să recunoască un adevăr și să-l aprecieze ca atare.

***

           Cititorii de presă rusă din Basarabia, sunt obișnuiți cu faptul că în preajma alegerilor, jurnaliștii de la Moscova, parcă dirijați de o mână nevăzută, își sincronizează articolele de ”analiză” a situației preelectorale din Republica Moldova. Indiferent de publicația în care apar, de obicei, ele portă un caracter pronunțat de propagandă și sunt orientate împotriva forțelor democratice, naționale din Republica Moldova. Autorii ruși nu încetează să prezinte cititorilor comentarii apocaliptice despre ”țara muribundă”, lăsându-se să se înțeleagă că fără o uniune cu Rusia, satul Republica Moldova nu are nici un viitor, iar moldovenii vor dispărea inevitabil și ireversibil ca “natiune”. O eventuală orientare spre România sau spre Uniunea Europeană este un ”adevărat dezastru”, deoarece și într-un caz, și în altul se presupune că este iminentă ”înghițirea” Moldovei și pierderea statalității acesteia… Ne vom opri in continuare la câteva ”perle” mai vechi si mai noi aruncate  de condeierii ruși in directia noastră. Presa rusa este plină de asemenea perle ”culturale”.

În ziarul ”Komsomolskaia Pravda”, de la 25.11.2010, aparea un articol întitulat ”Uviadshaya Moldavia” (Veșteda Moldovă). Titlul ne spune clar – O Moldovă ”veștedă” ar însemna o țară în care viața abia mocnește, pe cale de dispariție. Un asemenea titlu rămâne în memoria cititorului, chiar dacă acesta nu citește compunerea până la capăt.

Articolul apare în preajma alegerilor parlamentare, care sunt preconizate a avea loc trei zile mai târziu în Republica Moldova. Autorul, un oarecare Boris Andreev, chiar în introducere face trimitere la ”prognozele sociologilor” conform cărora, partidul comuniștilor în frunte cu liderul lor, ocupă primul loc în ratingul de popularitate a populației. Liderul comuniștilor nu este caracterizat cu nici un epitet, fiind simplu numit ”lider”.

Imediat, însă, ca în fotografie, urmează un contrast izbitor – un procedeu stilistic, prin care se încearcă a se prezenta lucruri diametral opuse. Autorul invocă două nume ale ”… conducătorilor actuali ultraliberali”, care ”într-un an și jumătate au dus Moldova la sapă de lemn”. Cititorului nu i se explică de ce aceste persoane de la conducerea Moldovei sunt ultraliberale. Acest ”ultra” este tot mai des folosit în limbajul de lemn al jurnalismului rusesc contemporan cu sensul de ideologii sau persoane care se manifestă prin opinii sau acțiuni extremiste. Astfel cititorului rus i se inoculează ideea că Republica Moldova este condusă de elemente extremiste adică de persoane care sunt adepte ale extremismului și terorismului.

Cititorul neavizat, nu va face nici o diferență între elementele radicale extremiste din Rusia și liberalii din Moldova ori din altă parte a lumii. Extremismul în cazul de față, este asociat inevitabil cu ura și intoleranța. Astfel, politicienii moldoveni sunt puși în aceeași categorie cu rebelii ceceni, cu diferite organizații neo-naziste din Moscova și Sanct Petersburg despre care abundă știrile rusești… De aici nu mai e decât un pas până la celălalt termen popular în Rusia actuală – terorism.

Omisiunea, fragmentarea, minciuna sunt cele mai frecvente instrumente pentru manipulare folosite de ziariștii ruși. Omisiunea este un act de rațiune prin care în mod intenționat se trece cu vederea o parte a întregului, fiind prezentat doar una sau mai multe părți ale acestuia. În tehnica manipulării verbale acest procedeu este cel mai frecvent folosit. Autorul omite în mod conștient anumite date, evenimente, cifre, caracteristici, fapte, ceea ce duce la o prezentare denaturată a fenomenului descris.

Ce a omis autorul rus în afirmația de mai sus despre partidul comuniștilor din Moldova și liderul sau? Faptul că acesta, deși ocupă primul loc în ratingul de popularitate a populației nu este susținut de majoritatea alegătorilor. Mai mult chiar. Autorul omite alte date relevante din sondajele sociologice – cum ar fi adevărul că partidul comuniștilor a pierdut masiv din popularitate în ultimul an, de când la putere s-au aflat democrații, ori, ultraliberalii cum sunt numiți aceștia în articol.

Rusia nu-și poate imagina pierderea pârghiilor de influență asupra Moldovei în favoarea UE. Autorul rus nu se sinchisește să prezinte un viitor apocaliptic pentru Moldova, evident, lăsându-se să se înțeleagă, că aceasta se va întâmpla, dacă la cârma țării se va afla în continuare Alianța pentru Integrare Europeană. Cititorului rus i se prezintă politica externă a Moldovei, ca fiind una defavorabilă Rusiei, fără a se explica însă ce înseamnă exact expresia fixă deteriorarea relațiilor cu Rusia. Dar parcă sunt necesare argumente ori fapte? Rusia consideră că relațiile cu Moldova s-au deteriorat și această constatare nu trebuie să fie pusă la îndoială de nimeni. În mintea cititorului rus trebuie să prindă rădăcini convingerea că noua conducere a Moldovei este stupidă și activează împotriva propriului popor. Aici autorul operează cu cifre – din nou a fost închisă piața rusă pentru vinificatorii moldoveni. Pierderi directe – 180 milioane de dolari americani, zeci de întreprinderi de vinificație sunt pe cale de a da faliment.

Desigur că acest pretins ziarist rus nu-și va permite să scrie adevărul – Moldova este pedepsită cu blocada economică de Rusia, pentru aspirațiile sale pro-europene. În acest articol de propagandă, autorul nu prezintă nici un fapt pozitiv despre Moldova. Pentru ca realitatea descrisă să apară în cele mai negre culori posibile, autorul scrie și despre creșterea ratei criminalității. Cititorul află îngrozit că Chișinăul s-a înecat din nou ca în întunericul anilor 90, cu străzi pline de bandiți jefuitori care operează cu fiare de călcat și aparate de sudat – acestea fiind instrumentele de tortură cu care operau bandiții pe timpuri pentru a estorca bani de la oameni nevinovați…

Tendința moldovenilor de aderare la Uniunea Europeană devine o tema preferata în războiul informațional al Rusiei contra Moldovei . Citind diverse materiale pe această temă apărute în presa rusă cititorul rămâne surprins de tonul zeflemitor, ironic și atitudinea de batjocură față de moldoveni. Atunci când nu au nici un argument, autorii ruși se întrec în expresii disprețuitoare, alteori pline de ură și invidie.

Astfel, inca  la 12 decembrie 2010 în cotidianul rus de la Moscova ”Izvestia”  apare un articol cu titlu cât se poate de relevant pentru mentalitatea rusă vizavi de Moldova. Ca de obicei titlul articolului exprimă esența acestuia – lipsa de respect și a oricărei tendințe de a prezenta cât de cât obiectiv o realitate: Cerșetoarea moldoveancă a decis să intre în UE – este titlul izvorât parca dintr-o minte bolnava, șovină, ghidată de dispreț și ură. Altfel cum poate fi comparată o țară cu o cerșetoare? Limbaj necuviincios, trivial, scârbos. Nici Georgia, nici Kârgâzstan-ul, nici țările baltice nu au scăpat de asemenea lexic din partea scribilor ruși.

Pentru a părea mai convingător, autorul articolului din ”Izvestia” apelează la opiniile unor așa – numiți ”experți” de la un institut specializat în problemele țărilor baltice, CSI și UE. Limbajul pretinsului expert în problemele Moldovei, un oarecare Conenko, nu este nici pe departe unul științific, ce ar face față funcției pe care o ocupă. Iată cum își începe acesta ”comentariul”: Este înțeleasă tendința liberalilor moldoveni pentru o viață mai bună. Ei mizează pe râuri de lapte cu maluri de miere… Astfel, moldovenii sunt prezentați indirect ca fiind niște ființe leneșe, sărace, care pretind la ceva ce nu merită și nu le aparține.

Un alt expert, Potemkina, invocă unica șansă de aderare a RM la UE – prin unirea cu România. Dar aceasta este puțin probabil să se întâmple, afirmă categoric experta. Bruxelles-ul a dat de înțeles București-ului că partea română și fără Moldova a creat o mulțime de probleme Uniunii Europene. Doar cu o singură fraza autoarea țintește doi iepuri. Este evident că ea plasează în același context negativ România și Moldova, lăsând cititorul cu impresia că ambele sunt nedorite în UE. Dar nici acest mesaj nu constituie esența frazei. Trebuie să apreciem talentul acestei autoare în arta neagră a manipulării opiniilor – explorarea aserțiunilor ce conțin unul sau mai multe falsuri. Un fals aruncat de Potiomnkina, ca o ghiulea de pe vestita corabie bolșevică cu aceeași nume, e că Moldova nu poate adera la UE fără să se alipească României. Un al doilea fals e că Bruxelles-ul nu va admite unirea Moldovei cu România. În sfârșit – cel de-al treilea fals e inductia logică impusa cititorului rus, lăsat să înțeleagă că Moldova nu se va uni cu România și, respectiv, nu va fi în stare să adere la UE.

Relațiile Republicii Moldova cu România constituie ținta prioritară a propagandei și dezinformării în presa rusă, atunci când una din aceste țări este vizată în cadrul evenimentelor de anvergură regională sau internațională, ori când se produce un eveniment minor în relațiile moldo-române. Știrile despre aceste evenimente devin arme de lansare a diferitor tertipuri de propaganda și dezinformare. Atunci când nu mai au nici un argument împotriva adevărului, jurnalistii si “analistii” rusi încearcă să reinventeze teoria pericolului de reabilitare a fascismului de către moldoveni. Acest fals este folosit pentru a induce în eroare pe cetatenii ruși în primul rând, apoi, pe cât e posibil, pe oficialii din țările UE. Un atac propagandistic similar a fost întreprins și la adresa Estoniei, când această țară a hotărât să demoleze monumentele militariste de pe teritoriul său – mostre ale propagandei comunisto-sovietice.

În trecutul sovietic mediile și publicațiile ideologice erau impregnate de procedee de propaganda, care în general făceau apel la emoții. Propaganda sovietică oferea deducții și afirmații formulate gata. Dezinformarea de azi este mai subtilă, și conține în mod deliberat o informație falsă, sustrasă dintr-un adevăr, pentru a influența opinia publică și a impune concluzii greșite, diminuând, mutilând adevărul, încât acesta să fie plasat pe plan secund ori exclus complet din calcul. Deseori tehnicile de dezinformare conțin referință la un pericol iminent, deși nu se explică exact esența acestui pericol. Atunci când vine vorba despre Reunirea Republicii Moldova cu România, opiniei publice i se oferă îmbinări de cuvinte stabile din suita expresiilor ce țin de limbajul de lemn al propagandei și manipulării – Pericolul unirii, Dispariția Statului Republica Moldova, Lozinci antistataliste…  Consumatorilor de astfel de informații li se creează senzații negative chiar și atunci când ei aud doar cuvântul Unire.

Trebuie să constatăm cu regret, că instituțiile media naționale moldovenești și române s-au dovedit mai puțin perseverente și inventive în acest sens. A pleda pentru Unire, nu înseamnă în nici un caz a pleda implicit împotriva a altceva. Aceasta a fost și va rămâne o pledoarie pro dar nu contra. Nimeni, nicăieri și niciodată nu a insistat nici în România și nici în Republica Moldova să prezinte în studii analitice, lipsite de sentimentalisme folclorice avantajele politice și economice ale Unirii Republicii Moldova cu România, avantajele politice și economice ale dispariției Statului Republica Moldova. Iată din ce cauză așa-zisele Marșuri ale Unirii desfășurate de tineri în diferite localități ale Moldovei, sunt privite cu suspiciune, ură și au dus chiar la confruntări de stradă precum s-a întâmplat la Bălți în 2012.

Dacă în presă, la televiziune, la seminare, în școli s-ar scrie și s-ar vorbi cu argumente de rigoare despre aceste Avantaje ale Unirii, fiind combătute la timp falsurile campaniilor de dezinformare dirijate de kremlin, lumea ar deveni mai tolerantă și mai conștientă de viitorul pe care să-l aleagă, dar nu cel care i se poate impune.

În același timp trebuie să înțelegem că propaganda în general (cea sovietică în particular) a fost și este folosită pentru promovarea platformelor sau strategiilor ideologice și politice. Propaganda îmbinată cu educația pe un termen lung duce respectiv la totalitarism și excluderea doctrinelor de alternativă din sistemul politic al unui stat. Cu toate acestea propaganda este mai pozitivă și ”luminoasă” în comparație cu dezinformarea. În timp ce propaganda apelează la simțurile mobilizatoare pozitive ale omului cum ar fi bucuria, realizarea succesului, diminuarea depresiei sociale, dezinformarea este forma superioară a propagandei specializate în răspândirea urii, suspiciunii, stării de hipnoză și alertă în masă, mobilizarea forțelor de ripostă, a convingerilor false. Dezinformarea, în opinia unor experți este mult mai crudă și lipsită de minte, și oferă pentru consumul publicului credul porții de neadevăr camuflat. Dezinformarea este o tentativă indirectă de a controla mințile oamenilor.

Propaganda este realizată de persoane și instituții autorizate, iar succesul ei depinde în mare măsură de persuasiune, adică de darul de a face pe cineva să creadă ceea ce aude. Succesul propagandei depinde în foarte mare măsură de sursa de la care mesajul este emis. Atâta timp cât liderul sovietic Brejnev era în bună formă, mesajele lui aveau un efect de succes asupra oamenilor sovietici. După ce el a îmbătrânit, s-a ramolit și și-a pierdut din claritate, mesajele pe care le transmitea publicului nu mai aveau efectul scontat. Același efect îl aveau și mesajele lui Stalin către soldați și cetățenii de rând. El avea o voce sigură, calmă, accentul georgian dându-i o nuanță de tărie venită parcă din munții seculari ai Caucazului.

Nu dorim să fim malițioși, dar credem că nici un alt lider din Rusia modernă nu ar putea avea succesul impus de Stalin maselor. Mulți ruși își doresc un nou Stalin, crezând că imperiul lor poate fi renăscut cu o mână de oțel. Unii tind să creadă că Putin ar putea fi un al doilea Stalin, dar acesta e mult mai puțin carismatic decât fostul conducător al URSS-ului și-i cedează considerabil în mai multe privințe. Putin are o voce nesigură, pițigăiată uneori, care se asociază cu expresia buzelor subțiri și a nasului său ascuțit. Este mic de statură, mărunt chiar în comparație cu Stalin. Vorbește forțat, cu fraze scurte, împestrițându-și limbajul cu cuvinte specifice grupărilor criminale. Deși este sportiv de forță și face acțiuni ce țin de PR, el rămâne deseori ridicol. Dar să nu uităm că de multe ori oamenii mici au ambiții mari. Nimeni nu știe exact, care este următorul truc și tactica în partida ce urmează a fi jucată de acest om de stat, descendent din serviciile secrete sovietice.

Dezinformarea este o formă a propagandei care e mult mai sinistră și periculoasă.

Una din tehnicile des utilizate in sistemele media rusești de dezinformare se referă la Controlul minții (ori spălarea de creier, abuz mintal, controlul gândurilor, sau mai recent reformarea gândirii).  Cei mai influențați în de aceste dezinformări sunt utilizatorii de limbă rusă a informațiilor referitoare la Romania, Limba Română, Unire, Integrare Europeană, Independență… Clonele ziarelor moscovite în Republica Moldova, cum ar fi KP, Pravda ori Izvestia, precum și ziarele rusești, emisiunile radio ori TV locale abundă în știri distorsionate, intenționat false ori cu un fals voalat pentru a discredita cât mai mult politica guvernelor democrate, proeuropene, pro românești.

Desigur că mașina de propagandă rusească a reușit să racoleze profesioniști din rândul ziariștilor și formatorilor de opinie vorbitori de limbă română, ceea ce permite utilizarea tehnicilor de control și spălare a minții în mass media românești. Rolul acestora, de multe ori nu se limitează la reproducerea materialelor gătite și coapte la redacțiile moscovite.

Astfel, în numărul din trei ianuarie 2013, primul apărut după sărbătorile de revelion al KP la Chișinău, este publicat un amplu interviu realizat la Moscova cu M. Leontiev, persoană dubioasă din mass media rusă, cunoscută prin atitudinile sale rasiste și șoviniste. Este tocmai acel Leontiev (întâmplător oare?) care într-o emisiune transmisă zilnic în orele de maximă audiență în Rusia, declara că Președintele Republicii Moldova este un nebun fiindcă a declarat ziua de 28 iunie drept ”Ziua ocupației sovietice a Basarabiei”. Tot el declara în fața telespectatorilor ruși că în Moldova este renăscut fascismul românesc și cel moldovenesc și că Președintele Republicii duce o politică contra majorității populației țării sale. Pentru a impune spectatorilor o atitudine autoritară față de Moldova și România, autorul apelează la spiritul de răzbunare a rușilor și nu admite nici o tentativă de negociere cu Moldova pentru deblocarea importului de produse moldovenești pe piața rusă. El vociferează – Nu avem ce discuta cu Moldova și România! Armatele române și moldovenii care au făcut armata română sunt vinovați de coparticipare la omorul a zeci de milioane de oameni sovietici.

Iată așa! Nici mai mult, nici mai puțin atunci când e vorba de Moldova. Mesajul sau este atât de clar pe cât și de absurd printr-un amalgam de emoții și invocări despre trecutul războiului. Autorul nu aduce motive plauzibile de ce , de exemplu, produsele moldovenești sunt stopate la vama rusească, fiindcă argumente logice nu există. Unicul argument pe care îl invocă acest ratat patriot al defunctei URSS este Noi suntem învingătorii în cel de-al doilea război mondial și putem face totul cu voi! Moldova încearcă să reabiliteze fascismul moldo-român! Până la urmă acest Leontiev devine ”expert” și în ceea ce privește apartenența națională a noastră, a moldovenilor. Ce fel de români sunt ei? Dacă-s români, să-și vândă roșiile în România! Acolo să-și caute fericirea! Acolo nici o roșie de-a lor nu va fi cumpărată, fiindcă roșiile românești de asemenea nu trebuie nimănui.

Leontiev se arată înrăit de faptul că moldovenii se consideră români. Incapabil să poarte o discuție civilizată, cu argumente științifice și să dorească a înțelege de ce, el aruncă cu dispreț unicul său ”argument” – Dacă sunteți români, cărați-vă naibii în România! În Transnistria cu siguranță nu sunt români. Moldoveni acolo sunt foarte mulți, dar români – nici unul.

            Despre tinerii de la protestele anticomuniste din centrul Chișinaului, Leontiev zice că aceștia sunt niște lepădături (otmorozky), același public ce a atacat la începutul anilor 90 Transnistria. Și imediat adaugă sarcastic – doar că nebătută până la capăt (rus – ”nebitaia”).    ”Expertul” rus, adaugă la sfârșitul discursului său rasist ceea ce se numește ”cireașa pe tortă”. Este tocmai ceea ce dorește să asculte publicul său năucit de îmbinările bizare despre roșii moldovenești, război mondial, Transnistria și români – În șaptesprezece ani a crescut o nouă generație de națiști nebătuți, care pot să rămână nebătuți dacă va ajunge minte să nu se treacă Nistrul. Fraza este bine ticluită dar sensul ei este ambiguu. O ambiguitate bivalentă dacă dorim, întinsă de tertipurile stilistice ale limbii ruse, pe care manipulatorul o mânuiește cu abilitate – nu este clar Noua generație de națiști moldoveni vor rămâne nebătuți dacă rușii nu vor trece Nistrul și nu vor ”elibera” Moldova de această nouă generație ori, Noua generație de fasciști așa și va rămâne nebătută dacă nu va trece Nistrul în Transnistria…

Pentru orice om cu un nivel elementar de  cultura este clar ca autrul rus  publicat pe paginile celei mai citite reviste ruse din Moldova, pur și simplu nu știe despre ce debitează. El nu are de unde cunoaște noțiuni de limbaj, dialect, limbă vorbită și limbă literară română. El nu a fost niciodată și, probabil nu va avea șansa să meargă vre-o dată la o lecție de limba și literatura română din Basarabia, și România unde copiii recită versurile eminesciene ”Somnoroase păsărele…”  în limba lor maternă, în limba română. El nu a fost niciodată în famlii de moldoveni si români să vadă că oamenii vorbesc exact la fel… Acest Leontiev incită la război. El sugerează conaționalilor săi ruși că Românii din Moldova trebuie stârpiți, lichidați, pedepsiți în cel mai rău caz pentru că se declară români. În discursul său nu există nici o afirmație bazată pe logica formală, nici un argument cât de cât plauzibil. Intrebarea de loc retorica este – de ce acest intrus apare pe prima pagina intr-o publicatie rusa din Republica Moldova?

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Presa, Literatura, Comunicare (romanian) and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s