Jurnaliști din Romania la Chișinău. Cine sunt ei?

Jurnaliști din Romania la Chișinău. Cine sunt ei?

Lumea virtuală este una aparte. Aici poți avea prieteni reali dar si prieteni virtuali, aici poți sa găsești știri și idei pe care le cauți, sau care te caută, să te ”împiedici întâmplător” de un gând, de un dialog care a avut loc cu o oră în urmă sau cu ani în urmă… Cert este că această lume virtuală începe să domine lumea reală. Dramele, ca și prieteniile, sunt legate și dezlegate în fiecare clipă. Odată ce ți-ai făcut un prieten virtual, parcă nici nu e omenește să nu-i accepți moftul, să-l critici, să-i dai peste mână atunci când merită sau să-i refuzi o ”ofertă” ori o ”invitație” la o discuție scrisă pe note cu mult timp înainte de timpul virtual în care te afli. E ca un fel de cumetrie – Hei, cumetre, ce mai faci? La mulți ani nănașă! Ce mai scrie Tănase pe acolo ori Cernei pe dincolo… Ce mai fac ziariștii mai vechi și mai noi din Romania, care și-au găsit de muncă în RM… Dar oricum ai da-o, felul acesta de cumătrism virtual nu se compară cu cel real. Din această cauză prefer să leg prietenii cu oameni pe care i-am cunoscut și mă cunosc, pe care-i accept așa cum sunt și ei, la rândul lor, mă acceptă așa cum sunt… In fine, în imensitatea nelimitată a lumii virtuale și-a făcut loc firește tot ce-i omenesc – și gluma și prostia, și politica și ziarele și bibliotecile și chefuri de tot felul și compilațiile academice, muzee, accidente, bucătării și… di tăti ce vrei. Mai mult ca atât aici totul se vede ”ca în palmă” și nu mai există practic nici un fel de obstacole, corectori, ”crașa” care să te arate altfel decât ești. Vrei să vezi un Ministru? – Poftim. Intră pe Youtube și imediat faci cunoștință cu el. Vrei să o cunoști pe Handrabura ori alt actual ”vice” – poftim… Vrei citește, ascultă. Nu vrei – nu citi, nu privi, nu asculta. Desigur că sunt unii funcționari publici foarte și foarte ”discreți” și ei nu pot fi ”găsiți” pe net. Nici cu imagini, nici fără, nici cu o propoziție sau un discurs cât de mic… Și e treaba lor la urma urmei, dacă preferă să fie asociați niște căpșune, prăsade sau floricele în loc de imagini reale. Cui îi pasă?

Așa e însă până la un anumit punct. Atunci când o persoană publică vine pe net cu idei deșuchiate, cu pretențiuni de analiză a ”capacităților intelectuale” a întregului popor român cu tot cu moldoveni, la care (vai!) nu găsește nici o sclipire a acestei pietre rare – inteligența, atunci parcă începe a te mânca ceafa și-ți aduci aminte de vechea expresie auzită peste toate meridianele – Băi, tu, chiar crezi că sunt mai prost ca tine, băi? Băi tu, chiar crezi cu mintea ta plină de neuroni inteligenți că basarabenii au capul pătrat?

Astfel mi-a venit să exclam mai alaltăieri, când câțiva cetățeni moldoveni, încercau să țină piept debandadei verbale a unui cunoscut ziarist din România angajat pe la mai multe ziare și studiouri din Chișinău. Nu mai sunt sigur dacă acel ”dialog” mai poate fi savurat în cosmosul virtual ori nu. Cert însă e, că el a lăsat totuși o urmă, una amară și o senzație de prost gust la lectura lui… Ziaristul român era sigur (ca să vezi!) că moldovenii nu citesc cărți, că o diplomă universitară nu-ți adaugă ”capacități intelectuale” că… La care veneau replici modeste de la basarabeni precum că totuși ui-te dle coleg din Romania, citim și noi ziare și cărți… Unul chiar a zis că a crescut acasă ”printre cărți” și că nu ezită să citească și cărți virtuale…

Dar zelosul ziarist, care se mândrea odată peste măsură ca a fost la nunta nu știu cui, unde a fost numai și numai lume aleasă, aruncă plebei basarabene pentru a o pune parcă la stâlpul infamiei ”…ai auzit tu de vreun etnic „moldovean” să fi contribuit la patrimoniul cultural al omenirii cu ceva? Eu unul nu am auzit…”

Ați mai auzit această frază dragi concetățeni? E foarte și foarte cunoscută, nu e așa? Am luat atunci pixul si i-am scris ziaristului din Romania care lucrează la Chișinău o replică. Una poate prea dură. Dar ce să-i faci? Am vrut să fie una pe măsura acelei ”constatări” cinice a confratelui român de peste Prut. Astfel, volens-nolens, am fost atras în acest miraj al încleștărilor virtuale in care se duc batalii aprigi unde in locul spadelor sunt folosite cuvintele. De data asta românești.

 

Replică:

”… tu ai auzit tu de vreun etnic „moldovean” să fi contribuit la patrimoniul cultural al omenirii cu ceva?” Valentine, nu m-am asteptat sa te inrolezi cu atata zel in discutii de doi bani, in acest ping-pong cu fraze “savante” pe care le repeti de parca le-ai luat din gura rusului… Am auzit de atatea ori de la rusi betivi care stau cu un castravete pe masa asupra paharului cu vodca ca ei sunt superiori noua, moldovenilor. Acum vii si tu cu aceleasi fraze, rostite insa in limba noastra, pe care, crede-ma am iubit-o din copilarie. Cea mai neinsemnata lepadatura imperiala se asociaza cu mandrie cu cuceririle imperiale, cu eroii si pseudoeroii imperiului… Uneori ma gandesc ca azi unii “intelectuali” romani parca au venit la Chisinau sa ne distanteze si mai mult, nu sa ne apropie… Am dat absolut intamplator de aceasta “polemica” si mi s-a facut scarba sa ma impedic de citatul de mai sus. Apropo, iti dau cateva nume celebre de basarabeni, “etnici moldoveni”, care au contribuit, cum zici tu, la patrimoniul cultural al omenirii” (doamne, nici chiar rusii nu-si aroga  o asemenea imensitate de gandire!), desi, nu cred ca te va convinge… fiindca acesti oameni apartin  in primul rand lor insisi dar nu fiecarui betiv ori scrib al etniilor din care fac parte. Documenteaza-te si cred ca vei avea curajul sa nu mai repeti prostii din cele de mai sus – Eugen Coseriu, Dimitrie Cantemir, Maria Biesu… Un alt basarabean, etnic moldovean e si Paul Goma, mult detestat in Romania, dar la paginile caruia merita sa-ti pleci ochii… El apropo scrie undeva ca valurile deportarilor l-a dus undeva prin Buda… poate imi aduci un nume celebru de Budau, ca nu prea imi amintesc nici eu… ca semnificatia o stiu care e, dar asta nu-mi potoleste curiozitatea… Am scris aceste randuri pentru a te ajuta sa te orientezi in ceea ce se numeste discretie si bunul simt basarabean, care de altfel, ca si cel romanesc, ori este, ori nu e…

Această replică, de altfel ca și prietenul meu virtual a dispărut imediat după ce a fost plasată pe net. Acum stau și mă gândesc – mi-a fost un prieten adevărat sau un fals amic acest ziarist din România care de ceva vreme iluminează publicul basarabean.

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Presa, Literatura, Comunicare (romanian). Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s