Hasan și Coranul

Ieri am avut o altercație cu un deținut din Algir. De fapt în detenție nimeni nu-ți prezintă documentele și oricine poate pretinde că e de oriunde… Oricum, suntem într-o unitate oameni din diferite țări și de pe continente diferite. Musulmanii pe care i-am crezut întotdeauna oameni onești, viteji, corecți – ca și eroii ceceni din Caucaz – acum mă dezamăgesc tot mai mult, uneori pentru lipsa totală de bunăvoință din partea unora, alteori pentru atitudini provocatoare din partea altora.

Un astfel de ins este chiar vecinul meu, Hasan, căruia după vârstă i-aș putea fi tată, un tânăr de vreo 23 de ani, cu un început de bărbuță abia răsărită. S-a apropiat de mine când am luat o carte de Coran în mâini și m-a întrebat dacă mâinile mele și eu însumi sunt curat din momentul în care mă ating de Coran.

Cartea era proprietatea altui vecin, care îmi permisese să o iau.

I-am răspuns că mâinile mele ar putea fi mai curate ca ale lui și că eu, spre deosebire de el, nu fac VC-ul în locul în care mă rog, precum face el, care se bășește demonstrativ sfidând prezența celor din jur.

Am luat cartea și am mers cu ea la al doilea vecin, la posesorul ei să-i cer și lui părerea, precum și explicații pe marginea acestui caz. El s-a mirat că cineva mi-a făcut observație și m-a sfătuit să-i răspund insului că nu e cartea lui și, respectiv, nici treaba lui nu e cine o ia în mâini și de ce…

De noi s-a mai apropiat și altă lume. Cineva replică: ”Ce mai, o carte de Coran poate fi procurată de oricine în magazin, la bibliotecă și nimeni, niciodată nu va pune provocatoarea întrebare de ești ori nu cu mâinile curate…”

Altcineva adăugă că acest caz este un exemplu de interpretare greșită a unor parabole, precum deseori se întâmplă cu cele din Biblie sau Coran.

Apoi urmă un exemplu a unui deținut despre țara sa în care trăiesc musulmanii cu creștinii alături, iar constituția garantează drepturi egale pentru oricine, indiferent de apartenența religioasă: ”Iată, în familia noastră un cumnat este musulman, iar eu sunt creștin… dar în constituția noastră e stipulat că toți au dreptul și trebuie să trăiască în armonie și pace.”

Cu aceste constatări, altercațiile luară sfârșit.

Ceva mai târziu, însă, când am revenit la măsuța mea de scris ce se afla chiar lângă patul meu, găsesc că aceasta era ocupată de lucrurile și rămășițele de tot felul lăsate de cineva. Am întrebat ale cui erau lucrurile și am aflat că sunt ale lui Hasan.

L-am rugat cât se poate de politicos să-mi elibereze masa, iar el, la rândul său, mi-a răspuns să las totul așa cum este.

”Mai târziu o vei face?” întreb.

Nu a zis însă nimic. Știam că nu va sări să facă imediat curățenie după el.

”Te rog”, zic, am nevoie de masă.

Peste un timp, Hasan s-a ridicat și a lăsat masa curată, luându-și lucrurile…

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s