”Rasistul” din Jamaica

(Interculturalitate 4. Fragment din „Jurnal Irlandez”)

Camera de detenție este una imensă pentru zece persoane, o cameră a tuturor, comună și, de fapt, a nimănui.

Moris este un jamaican de culoare, care se dă în vând după muzică și nu toată muzica, ci una anume a unei tinere artiste americane. De fapt lui Moris pare că-i place o singură melodie pe care o ascultă uneori ore în șir, alteori o lasă să sune ore în șir iar el își caută de treabă. Și toate ar fi cum ar fi dacă uneori, Moris nu ar da drumul televizorului cu CD-ul melodiei sale preferate care se revarsă strident în toată camera. Lui pare să nu-i pese de ceilalți colegi de cameră. Mai mult ca atât – Moris părea că nu ascultă melodia repetată la nesfârșit și nici nu privește video – clipul respectiv.

Ieri seara l-am întrebat de ce tot pune o muzică pe care nici nu o ascultă, nici nu o privește, nici el, nici altcineva iar sunetele-i stridente umplu întreaga cameră.

El a dat, însă, disprețuitor din mână și, fără să spună un cuvânt, și-a căutat de treabă ca mai înainte.

”De ce faci asta, Moris? O faci intenționat?” insist la rândul meu.

El mă trată cu același gest disprețuitor al palmei cu degetul din mijloc ridicat…, gest, care venind din partea unui negru, la adresa unui alb, de ce nu, poate fi nu doar a fi disprețuitor, dar și rasist.

Zic: ”Stinge televizorul și nu opera cu gesturi rasiste…”

Aici Moris s-a aprins. A sărit ca un pârlit, ca un ars de pe jăratec.

”Eu, rasist?! Ați auzit?!! strigă el isteric. ”Tipul m-a făcut rasist! El mi-a spus ”rasist”! De ce?!”

Moris este unul din acei oameni de culoare, pentru care cuvântul ”rasist” are o conotație semantică unidimensională și se poate referi în exclusivitate la albii care îi disprețuiesc pe negri dar nu și viceversa.

”Bine, zic, pot să-ți dau și explicații”

În curând furăm înconjurați de toți coabitanții camerei. De noi s-a apropiat și ofițerul de serviciu, un tânăr indian, totdeauna preocupat de partidele sale de șah.

Am zis ”da, am calificat gestul lui drept rasist, plin de dispreț la rugămintea de a opri muzica pe care nici măcar nu o asculta…” și toată lumea începu să mă susțină fiecare în felul său.

Lui Moris i se explica precum că eu nu avusem de fapt în vedere sensul tradițional, istoric al cuvântului, că … de fapt nici nu m-am referit la rasism ca atare, deși am folosit cuvântul ”rasist”.

Nu mă așteptasem să am atâția avocați.

Și albii și negrii din cameră îi explicau lui Moris ce aș fi avut eu în vedere…

Dar culmea – Moris a oprit muzica stridentă și de atunci se lăsă mult dorita liniște în întreaga cameră.

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s