În echipă internațională la Hotelul „R”

(Interculturalitate 8. Fragment din “JURNAL IRLANDEZ”)

Echipa hotelului ”R” era una internațională. La recepție era o domnișoară poloneză. La curățenie lucra o echipă de fete din Croația, Mauritania iar șefa echipei era o irlandeză asistată de o chinezoaică. Mai era și un tânăr chinez care avea grijă de menținerea gospodăriei. Îl chema Jimmy și el începu a se purta foarte autoritar cu mine chiar din prima zi. Aveam impresia că, nu știu de ce, îl supăra prezența mea în hotel. Începu să mă urmărească la tot pasul și se repezea să-mi arate cum să fac un lucru sau altul ”corect”. Ba că nu așa mă mișc, ba ca nu am pus un ștergar unde trebuie ba una, ba alta… începu acest chinez să-mi facă zile fripte.

Într-o zi îl întreb pe băiatul din România ce să fie de se repede la mine chinezul mai pentru fiecare fleac. ”Nu prea acorda mare atenție acestui Jimmy. Toți chinezii se visează manageri și sunt lipsiți de politețe. De multe ori apar conflicte între români și chinezi oriunde se întâlnesc” – mi-a zis românul.

Aflai mai târziu că toată echipa de pază a hotelului era formată din români. În total trei persoane care se rânduiau cu serviciul la intrarea principală. Doi tineri gemeni din Transilvania și un fost ofițer al trupelor aeropurtate din România. Am avut toată susținerea morală de la confrații mei din România. Ei m-au încurajat și m-au inițiat în multe subtilități ale muncii hoteliere.

”Să fii gata să faci orice muncă ți se cere, bine, la timp. Chiar dacă te roagă sa faci paturile gândește-te că ești în stare și de asta – adu-ți aminte de armata la ruși. Și la hotel e ca la armată – paturile trebuie făcute rapid și cu acuratețe… Uneori poți să fii numit să ne înlocuiești și pe noi – fii gata și de asta. În rest nu uita că fiecare își găsește calea sa în această țară. Încă nu s-a întâmplat ca cineva să nu-și găsească de muncă dacă e perseverent în Irlanda… Așa și tu. Începe de la douăzeci de ore pe care ți le-a dat deocamdată Franc și continuă căutarea. Nici nu știi ca și de aici poate să plece cineva și vor avea nevoie de de tine pentru full-time…”

Aceste și alte sfaturi ale colegilor din România m-au ajutat să mă descurc practic în toate muncile pe care mi le-au solicitat diferite poziții ce le-am ocupat ulterior la hotel.

Între timp, Franc îmi dădea cele mai dificile munci.

”Ține-te, e și asta un fel de încercare să vadă dacă te descurci.” mă consolau românii.

Am curățat tot teritoriul din jurul hotelului, ticsit de butoaie vechi, scaune rupte, mese desfăcute etc. Am spălat toată intrarea urcându-mă la înălțime pe o scară care se bălăbănea în bătaia vântului… apoi am trecut la coridoare, odăi, scări, restaurant și alte spații care urmau a fi întreținute zilnic într-o curățenie ideală. Hotelul era relativ nou și destul de mare. Cineva mi-a spus că stăpânul, care fusese un simplu tâmplar la construcții a cumpărat clădirea care anterior fusese un cinematograf și o reconstruise după un plan al său care s-a dovedit ideal pentru un hotel de patru stele.

”Ține-te bine în ochii stăpânului. Când ești la recepție, deschide-i imediat poarta de la garaj și nu-l fă să aștepte. Te poate elibera oricând fără să crâcnească…” m-au avertizat românii.

***

Timpul trecea foarte repede și treptat am însușit multe dintre secretele ascunse care mă fereau de tot felul de capcane. Am fost surprins să văd că mă descurc în a lua decizii rapide când era necesar și să observ tot felul de detalii care altă data ar fi scăpat privirii mele.

Fostul ofițer al aeropurtatelor române mă chemă într-o zi să iau masa cu el la bucătăria hotelului. Țin minte cum am refuzat deoarece nu eram sigur că se permite. El mi-a adus atunci niște cârnăciori, o ciorbă și mi-a zis că pot merge oricând la bucătărie și să vorbesc cu bucătarul care numaidecât îmi va da ceva de mâncare.

Faptul aceasta, și anume masa de dimineață și la amiază de trei ori pe săptămână însemna foarte mult pentru mine. Era o economie considerabilă, având în vedere că lucram în total doar trei zile pe săptămână. Alte zile luam masa la locul de cazare, unde puteam să folosim o plită din partea de hol amenajată pentru cantină. Coceam legume, pește, carne la cuptor iar uneori pregăteam chiar câte o supă. Era o masă ieftină, delicioasă și sănătoasă pe care deseori o împărțeam cu colegul din Bosnia.

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s