Moldoveanul Vasile și cecenii din lagăr

(Interculturalitate 10. Fragment din “Jurnal Irlandez”)

Munca de douăzeci de ore pe săptămână nu-mi oferea o siguranță financiară și eu continuam să împart CV-ul la stâng și la dreapta. Parcursesem Dublinul în lung și-n lat în căutare de muncă. Am încercat să găsesc ceva și cu ajutorul moldovenilor pe care îi cunoșteam, stabiliți de mai mulți ani în Irlanda. De obicei, mulți conaționali de ai noștri se adunau ”la țeapă” – un monument fără nici o semnificație ridicat chiar în centrul Dublinului și care ar semăna într-adevăr cu o țeapă. Un alt loc unde puteam să mă întâlnesc cu conaționali și români era biserica românească.

La ”țeapă” l-am cunoscut pe Vasile și mai mulți săteni de ai lui de la Ialoveni.

Vasile era un om așezat, un gospodar, care regreta enorm că a venit la Dublin.

”Ce nu mi-a ajuns acasă? zicea el. Lucram șofer la fabrica de vin, am casă, gospodărie, soție, copii… acum am pierdut și ce am avut. Îmi spun sătenii că pe cisterna mea lucrează un alt om și nu mai cred că la întoarcere să mi-o dea mie înapoi.”

Vasile era șomer. El nici nu mai căuta de muncă și credea că ”Irlanda nu mai este ce a fost odată – o țară unde puteai să găsești trei locuri de muncă într-o singură zi”. El rupse relațiile cu rudele lui din Irlanda și se predă departamentului de imigrație, cerând azil în Irlanda. Era un procedeu folosit de mai multă lume din diferite țări. Pe parcursul a câtorva luni, sau chiar ani, cât dura cercetarea dosarului, solicitantul de azil era asigurat cu cazare și masă de trei ori pe zi. Vasile mă invită în lagărul lui de imigranți azilanți.

”Vino, Gheorghe, pe la mine, la lagăr. Acolo poți să iei masa cu noi, să te mai odihnești și să privești televizorul…”

Era de fapt mai mult o invitație pentru comunicare. Moldovenii se unesc deseori în diferite organizații, grupuri de interese pentru comunicare. Întâlnirile cu artiștii de la noi, cu scriitorii, cu oameni politici sunt organizate pentru comunicare în primul rând și de cele mai multe ori se termină la standurile de degustare a vinului și cu câteva hore bune…

Vasile mă întâlni la intrarea ”în lagăr” unde mă trecu de recepție și mă duse la el în cameră. Mai era o oră până la prânz și noi aveam timp berechet pentru a schimba câteva vorbe. În cameră mai era un tânăr care zicea că e din Cecenia. Să fi avut vreo douăzeci de ani acel tânăr. El ne-a lăsat pentru un timp și reveni în cameră apoi iar plecă. Se vedea că nu prea își găsește loc tânărul. Nu știu cum venise vorba dar el ne spuse în rusă că toți acei din fosta URSS nu trebuie să se afle în acest lagăr de imigranți, ci trebuie să ceară azil politic doar în Rusia și numai în Rusia. De ce în Rusia el nu explica, dar era hotărât în ceea ce zicea. ”…doar în Rusia și numai în Rusia!”

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s