Întâlnirea cu Sergiu

(Interculturalitate 11. Fragment din “Jurnal Irlandez”)

La Biserica Românească l-am întâlnit pe Sergiu de la Orhei. De fapt l-am întâlnit lângă biserică întorcându-mă acasă după vecernie. L-am cunoscut că e moldovean după felul cum mergea pe marginea șoselei, ducându-și bicicleta de cap. L-am așteptat să ajungă în dreptul meu și am zis ”Bună seara”. El se opri și răspunse ”Bună seara”. ”Te-am cunoscut că ești din Moldova după felul cum mergi cu bicicleta după tine”. Am făcut cunoștință și am rămas ambii mulțumiți că ne-am întâlnit la un capăt de lume… Sergiu era un tânăr blajin cu o voce moale și o privire tristă. I-am spus că vin de la biserică și că merg la hotel iar el mi-a zis că merge pe jos până la Dun Laoghaire, o suburbie a Dublinului aflată la kilometri buni de centru… și că-i pare rău să se despartă de ”hârbul ista de bicicletă”.

”De câte ori trec pe lângă biserica asta, nu am știut că e românească” a zis el.

”Vino și tu la biserică, mai aprinde o lumânare și știi că ajută…” Astfel biserica românească din Dublin mai câștigă un enoriaș. Sergiu începu să vină la slujbele de duminică, la vecernie și deseori când ne revedeam el îmi povestea câte ceva amuzant despre viața pe care o ducea alături de alți moldoveni ”de la ambasadă”. Așa a poreclit ingenios cineva dintre moldoveni casa în care locuiau – ”Ambasada”.

Sergiu vorbea foarte serios despre ”Ambasada”.

”Îmi place acolo. Suntem mulți și plătim puțin pentru cazare. În total trăim vreo douăzeci de moldoveni la Ambasadă. Suntem două echipe de fotbal. Vino și mata să joci cu noi”.

Sergiu a fost primul om din Moldova care mi-a adus aminte fără să vreau că mă apropiam de o vârstă onorabilă. Am mers cu el la un meci de fotbal ce s-a ținut pe un mic teren de lângă „ambasadă”. Sergiu părea ca și mine bucuros de cunoștință. Tânăr aranjat și rezistent la greutățile pe care le întâlnea în viață. Odată m-a invitat cu el la mare.

”Vino, badei, să vezi cât e de frumoasă marea la Dun Laoghaire (”Don Lari” cum zicea el mai pe scurt.). Așa am început să fac plimbări regulate la mare. Priveam în larg și ascultam ce-mi zice Sergiu, prinzând vorbele lui din bătaia vântului și a valurilor. Sergiu era căsătorit. Și-a lăsat tânăra soție acasă ”la soacra”, în timp ce el a venit în Irlanda să adune bani pentru casă. Lucra unde îi cădea de muncă. În ultimul timp zicea că muncește cu un român la amenajarea grădinilor. Într-o zi m-a întrebat dacă aș veni și eu la lucru la grădină cu ei. ”Suntem mai mulți moldoveni de la Ambasadă care lucrăm cu românul. El ne plătește la sfârșitul săptămânii și ne plătește bine…”

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s