Tânguiala irlandezului la ușa barului

(Interculturalitate 22. Fragment din ”Jurnal Irlandez”)

Noel era un personaj cu totul aparte din grupul de noapte al vizitatorilor barului ”Me-me”. El apărea în pragul intrării timid și de fiecare dată parcă ceva îl făcea să se rețină mai mult afară decât înăuntru. Bărbatul era cam de seama mea și lucra ca și mine la un mic hotel. Termina munca pe la miezul nopții și nu avea unde să aștepte autobusul cu care să se poată duce acasă dimineața… (Ei, motiv!”)

”De ce stai, Noel, afară? Intră. E frig…”

”Mă gândesc să nu mai vin așa, spre dimineață la bar, că nu e bine pentru sănătate… Cred că e pentru ultima oară…”

Era omul care încă mai lupta cu el însuși să-și depășească patima pentru alcool.

”Niciodată nu vreau să vin, dar mă trezesc de fiecare dată la această ușă. Am încercat în tot chipul să nu mai vin, dar de fiecare dată picioarele mă aduc aici…”

Erau atât de disperate aceste tânguieli ale lui Noel, încânt într-o seară i-am zis că ce-ar fi să nu-i mai dau drumul să intre.

”Dă-mi voie să intru azi și data viitoare să nu-mi mai permiți să intru…”

Îmi părea rău pentru Noel, deoarece această rugăminte a mai spus-o luni în șir după asta…

About Tofan Gheorghe

I was born in Moldova. Have my degree in human communication. Love reading, writing, watercolor. I live and work in Dublin, Ireland.
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s